Introducere


Instituirea de regimuri sancționatorii la nivel internațional reprezintă un instrument important pentru menținerea păcii și a securității internaționale. Sancțiunile se adoptă cu scopul de a determina schimbarea unor activități sau politici neconforme cu anumite standarde de conduită împărtășite de comunitatea internațională.
O dată cu încheierea Războiului Rece, sancțiunile adoptate în cadrul ONU, și, ulterior, de către Uniunea Europeană au început să fie din ce în ce mai frecvent folosite că instrument "intermediar" între negocieri și acțiune coercitivă, ce urmărește inducerea comportamentului dorit cu evitarea recursului la forță armata. Odată cu utilizarea lor tot mai frecvența, caracteristicile sancțiunilor s-au modificat sub presiunea necesității evitării efectelor colaterale ale acestora și a eficientizării impactului lor asupra grupurilor țintă.


  Astfel, necesitatea protejării segmentelor celor mai vulnerabile ale populației din statele supuse măsurilor restrictive a determinat evitarea impunerii unor regimuri complete de interdicții, de tipul celor prevăzute inițial în art. 41 al Cartei ONU. Aceste măsuri de prima generație erau îndreptate împotriva statului al cărui guvern era responsabil de amenințarea păcii și securității internaționale, iar nu împotriva persoanelor direct responsabile de acestea. Progresiv, au fost identificate măsuri restrictive specifice, precum embargourile de arme, interdicțiile de călătorie, înghetarea fondurilor unor persoane sau entități. De asemenea, în textul documentelor ce instituie regimuri sancționatorii au fost incluse prevederi privind excepțiile umanitare de la aplicarea acestui tip de sancțiuni.


Aceste schimbări în caracteristicile sancțiunilor au fost motivate și de necesitatea eficientizării lor că instrumente politice în slujba diplomației, în sensul de a afecta direct și nemijlocit acele grupuri, printre care, cel mai adesea, elitele conducătoare, a căror conduită se urmărește a fi influențată.


Tipurile de sancțiuni utilizate la nivel internațional de către ONU și UE sunt economice (restricții la import, export, investiții, embargouri privind armele), financiare (înghețarea fondurilor și a celorlalte resurse economice), restricții de călătorie, restricții de transport (rutier, aerian, maritim), sancțiuni culturale, sportive, diplomatice.


În elaborarea și implementarea acestor sancțiuni individualizate se urmărește respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în special a dreptului persoanelor sau entităților sancționate la un proces echitabil și a accesului acestora la cai de atac efective. De asemenea, se urmărește că măsurile să fie proporționale cu scopul urmărit și să fie însoțite de un regim de excepții care să țînă cont de nevoile de baza ale celor sancționați.

 

Asociația Brokerilor întreține acest website pentru a facilita accesul membrilor săi la informațiile referitoare la sancțiunile internaționale, precum și la cele ale listelor de sancțiuni internaționale adoptate de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, de Uniunea Europeană, de alte organizații internaționale sau prin decizii unilaterale ale României ori ale altor state, conform Regulamentului nr.9/2009 privind supravegherea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale pe piață de capital al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.Scopul nostru este acela de a prezenta autoritățile compentente în domeniu, atât la nivel național, cât și internațional și de a crea o interfață de căutare a informațiilor legate de sancțiunile internaționale.Cu toate acestea, Asociația Brokerilor nu își asumă niciun fel de răspundere sau obligație cu privire la informațiile preluate de la aceste autorități în cadrul websiteului.

Important!

Toate plățile de tarife către Asociația Brokerilor se pot face numai prin transfer bancar sau depunere în acest cont:

IBAN: RO10 RNCB 0085 0057 7740 0001, 
Banca Comercială Română - Agenția WTC, 
Beneficiar: Asociația Brokerilor, 
Cod fiscal: 8313194 

Copyright 2006 - 2020 Asociatia Brokerilor . Toate drepturile rezervate.